INTERVIU EXCLUSIV. Cum promovează bloggerii de carte poezia autorilor români: ”Cititorii, editurile, chiar și librăriile se feresc de poezie de parcă ar fi contagioasă…”

Blogging-ul a devenit rapid unul dintre cele mai populare moduri de comunicare și răspândire a informațiilor de tot felul. Pentru piața cărții din România, recomandările făcute de către bloggeri sunt singurele variante prin care un scriitor își poate face cunoscută opera sau numele. Restul modalităților de promovare sunt foarte costisitoare, iar cei mai mulți nu și le pot permite.

Venită din Republica Moldova și stabilită la Cluj de câțiva ani, mamă a doi copii, Cristina Apostol, cu pași mici, dar siguri, a reușit să devină un blogger de carte destul de apreciat. De ce destul și nu foarte? Pentru că ea s-a îndreptat cu precădere spre una dintre cele mai defavorizate ramuri ale literaturii  – poezia. Pe blogul său, Vorbe pentru suflet, Cristina, aidoma altor bloggeri din România, sprijină scriitorul și opera acestuia, cititul devenind parte din ea. Vă invităm și pe dumneavoastră să o cunoașteți!

GÂNDUL.RO: Bună, Cristina! Îți mulțumim pentru că ai acceptat să ne acorzi acest interviu.

Cristina Apostol: Bună ziua, cititorilor și scriitorilor de pretutindeni! Bună ziua tuturor iubitorilor de literatură! Am acceptat acest interviu cu mare drag pentru că mereu am simțit nevoia să-mi împărtășesc gândurile sau părerile legate de cărți cu alți oameni, la fel de pasionați de frumos, de valoare, de scriere ca și mine.

GÂNDUL.RO: În urma discuției preliminare interviului, tu ți-ai manifestat dorința de a vorbi în acest interviu despre poezie. De ce tocmai despre poezie?

Cristina Apostol:  Da, dacă îți amintești, eu chiar am insistat să vorbesc despre poezie! Și o încurajez cu toată forța! Am dorit să vorbesc despre ea deoarece am câteva of-uri ce se cer strigate. Din varii motive, cititorii, editurile, chiar și librăriile se feresc de poezie de parcă ar fi “contagioasă”. Cititorii, nu vreau să mă fac înțeleasă greșit și nici să generalizez, însă cei mai mulți dintre ei, o evită pe motiv că nu o înțeleg, iar alții o ignoră în totalitate, din cauza faptului că poezia contemporană nu mai este aceeași cu cea clasică a poeților pe care odată i-am citit pe băncile școlii. Cu toate acestea, am avut și am bucuria de a-i descoperi pe acei puțini care încă mai citesc și apreciază versul. În universul acestora, am reușit să mă strecor și eu. Ador poezia! O citesc cu ochii, iar ea îmi îmbracă sufletul, îmi dă ocazia să mă redescopăr cu fiecare volum pe care îl țin în mână, mă umple de trăiri și emoții unice. Poezia, din punctul meu de vedere, este limbajul celor care nu și-au pierdut definitiv inima. Poezia este un testament în versuri, necondiționat sufletului, este acel dram de magie de care cu toții avem nevoie pentru a ne stârni imaginația și a da bătăilor inimii ritmurile care o fac fericită. Poezia este o conspirație a ideilor fugare împotriva tuturor legităților fixe. Poezia este căsătoria realității cu idealul, în sufletul poetului. Poezia este arta de a face să intre marea într-un pahar, viața într-un vers și durerea într-o rimă. Nu cere poeziei sentimentalism. Ea însăși e un tumult de stări și culori…

 GÂNDUL.RO: Cred că oricine a citit răspunsul tău de mai sus își poate da seama că tu ești îndrăgostită iremediabil de poezie. Păstrând același ton, ne poți spune câteva nume de poeți clasici, dar și contemporani care nu doar că te-au inspirat, dar te-au și sensibilizat atât de mult?

 Cristina Apostol: Poeți clasici cunosc mai mulți decât poeți actuali care s-ar “zbate” pentru versul și rima sa, cu toate că sunt și din aceștia, nu neg. Probabil nivelul de motivare și promovare este scăzut, nu știu care ar fi motivul. Dintre cei contemporani pe care i-am descoperit și m-au alintat cu poezia lor, unii m-au cucerit pe dată. Poeții clasici care au pus amprenta pe evoluția mea în ani au fost desigur: renumitul Mihai Eminescu cu freamătul lui din codri, dar și Alecu Donici, cel de peste deal de mine,  a cărei casă o vizitam frecvent, mergând până în satul Donici, Orhei din Republica Moldova; un altul a fost Alexei Mateevici, un alt basarabean, ale cărui poezii și acum le știu pe de rost sau George Coşbuc, de neegalat în Ilene Cosânzene. Pe Octavian Goga prin agoniile sale și așteptările în așteptare, pe Blaga și Veronica Micle, și poate mulți, mulți alții care într-o notă sensibilă au creat un “eu” astăzi. Poeții contemporani pe care am avut onoarea să-i cunosc, cei drept doar prin intermediul volumelor de poezie sau paginilor de socializare, la fel au reușit să își lase amprenta asupra sufletului meu prin frumosul expresiv al rimelor. Unii dintre ei m-au sensibilizat în mod deosebit cum ar fi Iulian Filip ( poet, scriitor, dramaturg și folclorist român din Republica Moldova, doctor în filologie), pe care-l știu din fragedă copilărie. Dintre cei cu care interacționez la zi și cărora le ating cu drag fila sensibilă a zbuciumului prin vers sunt: Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Petruța Petre, Adrian Nicula, Valentin Mihăilă, Alexandra Gheorghe și mulți alții pe care îi urmăresc în diferite reviste de specialitate sau antologii, bucurându-mă de orice vers nou pe care îl întâlnesc.

GÂNDUL.RO: Din punctul tău de vedere, poezia clasică este câștigătoare sau perdantă în fața poeziei moderne?

Cristina Apostol: La poezie, eu mă uit ca la “poezie”, nici ca cea de ieri, nici ca cea de mâine, nici ca nou, nici ca vechi, o simt prin toți porii, încerc să o înțeleg, fie ea scrisă de un autor clasic sau contemporan. Și iubitori de vibrații prin rimă au fost și vor mai fi, cum nu la toți place un anumit gen literar, așa și cu poezia. Pe ea nu o poți învăța ca pe o teorie, ea trebuie să-ți atingă acele ritmicități ale sufletului, după cum spunea Grigore Vieru, “nimeni nu știe mai bine ca inima secretele creierului, poezia ar fi secretul creierului scăpat din gura inimii”.

GÂNDUL.RO: Apreciezi că în România actuală, mai avem poeți cu forța versului necesară pentru a reînvia, pentru a pune din nou metafora la loc de cinste?

Cristina Apostol: Da, sunt convinsă de asta. Nu o dată am găsit în diferite pagini, poezii divine ale unor autori anonimi sau nepublicați care m-au lăsat fără cuvinte. Fac parte chiar din câteva grupuri unde oamenii scriu versuri de “îngheață apa”. Sunt oameni talentați, înclinați să scrie versuri cu adevărat superbe însă nu au curajul de a se face remarcați, de a publica. La cărțile lor, revin ori de câte ori simt nevoia, ceea ce mă determină nu doar să susțin poezia lor, ci să și spun că poezia lor nu este slabă deloc. Sunt voci care susțin că poezia a murit. Eu nu cred asta. La fel ca în orice alt domeniu, progresul, viteza vremurilor pe care le trăim, pe alocuri au modificat ușor ritmul, dar frumusețea metaforei folosită la locul ei, este aceeași și va rămâne aceeași. De ce are nevoie? De un strop de încurajare din partea tuturor!

GÂNDUL.RO: Crezi într-un viitor promițător, frumos al poeziei? Și aici nu mă refer numai la România, ci la modul general.

Cristina Apostol: Da, cred! În toată lumea se publică cărțile de poezie, într-un tiraj diferit desigur, dar versul nu va înceta niciodată să existe! Cred că la un moment dat, cititorii își vor remanifesta interesul pentru poezie. Este imperios necesar ca oamenii să facă din nou, acel pas spre poezie. Nu este nevoie de mulți, pentru că deși se cred departe, sufletele lor tânjesc după poezie, fără ca ei să știe. În plus…poezia nu a mușcat pe nimeni.

În ceea ce mă privește, am contribuit și voi continua să ascult “strigătul”, poeziei. Încerc să o promovez prin toate mijloacele și căile posibile: pe blog, în articole, în rețelele de socializare sau pur și simplu le povestesc oamenilor ceea ce eu am mai citit sau am mai descoperit. Uneori, le și propun să citească măcar câteva versuri în rafale, pentru a se convinge singuri de unicitatea sentimentului pe care doar poezia ți-l poate da.

GÂNDUL.RO: Dacă ai avea ocazia să inițiezi o campanie de readucere în prim-plan a poeziei românești, cum ai intitula-o și ce ai face pentru a atrage un număr cât mai mare de persoane?

Cristina Apostol: M-a gândit chiar la un proiect de acest gen pentru a motiva publicul larg și pentru a le arăta și fața poeziei din umbră. La un nume pentru campanie nu m-am gândit, deși  “Strigătul poeziei” sau al poeților, nu cred să fie o idee rea. Aici, chiar aș accepta sugestii în parteneriat cu scriitorii, astfel umăr la umăr am mări numărul de persoane interesate și pe cei mai puțini curioși i-am motiva pentru a ne descoperi.

GÂNDUL.RO: Ai o poezie preferată? Ne poți spune numele ei și autorul? Ne poți da câteva versuri din ea?

Cristina Apostol: O, am mai multe, însă am să mă rezum la o autoare dragă mie, și la un poet ale cărui versuri m-au cucerit cu repeziciune. Este vorba despre Petruța Petre și Radu Cristian Constantin, două nume cunoscute unora și mai puțin altora, însă pentru mine ei reprezintă sufletele vibrante ale unor metafore ieșite din tiparul obișnuit.

GÂNDUL.RO: Cristina, blogging-ul îți aduce satisfacție?  

Cristina Apostol: Da, sigur că da. Pentru mine comunicarea este foarte importantă, iar faptul că vocea îmi este auzită înseamnă enorm de mult pentru mine. Cele mai frumoase momente de scriitor de blog sunt acelea când cineva îți laudă munca sau te sprijină pur și simplu pentru a continua. La rândul meu și eu cochetez cu poezia și, de nenumărate ori am fost sfătuită să-mi cuprind poeziile într-un volum, dar nu am făcut-o până în prezent. Din acest punct de vedere, al publicării, sunt sigură că va veni și momentul acela. După cum îmi spunea într-o discuție chiar Marina Costa, autoare și ea de romane și de poezie, “o foaie scrisă se poate edita, o foaie albă nu…”.

GÂNDUL.RO: Cristina, noi îți mulțumim și cu siguranță, despre poezie și nu numai vor mai fi multe de spus și de acum înainte.

Cristina Apostol: Mulțumesc și eu și sunt pe zi ce trece mai bucuroasă de faptul că se subliniază titularizarea cărții, fie ea de orice gen. Voi încheia cu citatul scris de F. Bacon… “Cărțile sunt nave de gândire, rătăcind de-a lungul valurilor timpului și poartă cu atenție încărcătura prețioasă din generație în generație”.